Scrisă de Rev. Leonard Buelow în ”Devotions: Morning Walk in the Word”
Să fie plăcute cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu.” – Psalmul 19:14
Prin această devoțiune voi începe o serie pe tema rugăciunii. Începem prin a pune întrebarea: „Ce este rugăciunea?”. Rugăciunea este un act de închinare prin care avem o conversație sinceră, din inimă, cu Dumnezeu. Atunci când ne rugăm, fie Îi cerem lui Dumnezeu ceva, fie Îi mulțumim și Îl lăudăm pentru ceva, fie Îi încredințăm o situație în grija Sa.
De obicei, când ne rugăm, împreunăm mâinile și ne plecăm capul, iar uneori închidem ochii pentru a ne putea concentra mai bine asupra rugăciunii. Totuși, în Sfânta Scriptură nu ni se spune că trebuie să respectăm anumite formalități fizice atunci când ne rugăm.
Așa cum spune psalmistul, rugăciunea poate fi rostită în șoaptă sau cu voce tare, dar poate fi și o rugăciune tăcută, izvorâtă din inimă. În acest din urmă caz, nimeni nu va ști că te rogi.
Rugăciunea este o activitate esențială în viața creștină. Dacă credem cu adevărat în singurul Dumnezeu adevărat, cu siguranță vom dori să vorbim frecvent cu El. Aceasta ridică întrebarea: „Cui ar trebui să ne rugăm?” Ca și creștini, trebuie să ne rugăm doar adevăratului Dumnezeu, Cel în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Rugăciunea este un act de închinare și trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu. Acest lucru este afirmat clar atât în Vechiul, cât și în Noul Testament.
Când Dumnezeu a dat Cele Zece Porunci prin Moise, El a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău… Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Exodul 20:2-3). Isus a spus: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești” (Matei 4:10). Doar adevăratul Dumnezeu, Cel în trei Persoane, poate auzi și răspunde rugăciunilor noastre. Psalmistul a scris: „Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine” (Psalmul 65:2).
Nu ar trebui să ne rugăm la zei făcuți de mâini omenești, care nu au existat niciodată. De asemenea, nu ar trebui să ne rugăm nici sfinților care au murit. Rugăciunea către zei falși sau către sfinți este idolatrie. Sfinții nu pot auzi și nu pot răspunde rugăciunilor noastre. Ei nici măcar nu știu că existăm. Isaia a scris: „Tu ești, totuși, Tatăl nostru. Chiar dacă Avraam nu ne știe și Israel nu ne cunoaște, Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Răscumpărătorul nostru din veșnicie este numele Tău” (Isaia 63:16).
Noi ne rugăm adevăratului Dumnezeu care ne-a creat, ne-a răscumpărat și ne-a sfințit. Ne rugăm Dumnezeului care ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său, Domnul nostru Isus Cristos, să ne mântuiască de păcat, moarte și diavol. Pentru că Dumnezeu ne-a iertat de dragul lui Isus, El Își apleacă urechea ca să ne asculte și să ne răspundă rugăciunilor.
Apropie-te, sufletul meu, de tronul îndurării,
Acolo unde Isus răspunde rugăciunii;
Acolo să cazi smerit la picioarele Lui,
Căci nimeni nu poate pieri acolo.Singura mea rugă este făgăduința Ta,
Prin aceasta îndrăznesc să mă apropii;
Tu chemi sufletele împovărate la Tine,
Și așa sunt eu, Doamne. Amin.
